Dacă ar dispărea, chiar şi pentru o singură zi, inechităţile sociale, lumea ar fi atât de schimbată încât ar părea anormală. Gândirile periferice omului, exterioare, în acelaşi timp, umanităţii şi ancorate pe dezordinea creată în societate, de lipsa severităţii în ceea ce priveşte elaborarea şi aplicarea de legi şi constrângeri care trebuie să stea la baza relaţiilor interumane sunt, în primul rând, o cauză a discriminării. Pe de altă parte, precaritatea materială a unor oameni, îi plasează pe aceştia într-o clasă socială vulnerabilă, predispusă să primească palme pentru orice şi atunci când sunt şi atunci când nu sunt vinovaţi. Judecăţile de suprafaţă instrumentează prejudecăţi care se referă la culoarea pielii, la starea socială şi altele.
Inechităţile sociale şi discriminarea nu sunt independente, se intersectează, de la conţinutul referenţial al perceperii lor emoţionale, subiective, la inconştienţa relativă şi până la absurditatea respingerii, urii, distrugerii individului, de către individ. Într-un mod prescurtat de analiză, unii oameni sunt tari, alţii slabi, unii trăiesc foarte bine, alţii foarte rău. Acestea sunt coordonatele care încadrează un caz întâmplat curând la Buhuşi. Este vorba despre Florentina Gâscă, o femeie romă, de 52 ani, decedată, care a avut parte de o înmormântare tensionată. Aceasta deoarece neputinţele familiei ei, pentru cheltuielile presupuse de o înmormântare creştinească, au necesitat un ajutor umanitar, atfel încât, punându-se mână de la mână, să se poată face îngropămintea, pentru că, în ziua de azi nu se mai dă nimic gratis.
Peşedintele Partidei Romilor Pro Europa Buhuşi, însă, afirmă: „Un ajutor nu înseamnă să arunci un os la un câine. Mă abţin să dezvolt o discuţie, dar măcar un singur aspect spune mult: sicriul a fost confecţionat prin ajutorul de urgenţă acordat de Primărie. El fusese confecţionat la tâmplăria CARP Buhuşi dar, pentru că i s-a deturnat destinaţia către o femeie săracă şi romă, s-au sustras mânerele, i s-a luat tapiseria interioară şi i s-a luat până şi talajul. A rămas o ladă goală şi aceasta e ceea ce a înţeles CARP că poate însemnă un sicriu pentru cei săraci”.
O altă împrejurare care a indus rumoare este cea legată de oficierea înmormântării. Familia defunctei şi întreg anturajul funerar s-au împotrivit preotului Gheorghe Crăciunescu pentru ideea ca sicriul să fie deplasat cu braţele de acasă, până la o stradă principală, pe o cărăruie îngustă şi abruptă, dar care scurta foarte mult traseul. Trebuie spus că locuinţa se află într-o groapă, în zona numită „ţigănime”, iar până la stradă este un drum de acces pentru carul mortuar dar şi câteva poteci abrupte şi printre bălării, care duc direct la stradă. Potrivit mărturisirilor secretarului Partidei Romilor, Ionel Ficuţă, în urmă cu şase luni, fratele defunctei, Vasile Gâscă, decedat la rându-i de a ceeaşi boală – TBC – a fost dus pe ultimul drum pământean, tot pe cărare. „Carul mortuar de la CARP Buhuşi a aşteptat la umbră, pe marginea şoselei şi nişte oameni au cărat mortul în spinare, luând dealul în piept”.
Faţă de situaţia creată, Mihaela Masica, mediator sanitar, nu a avut altă părere decât aceea că „numai părintele poate hotărî, e mare păcat să ne împotrivim!” În cele din urmă, mortul a fost dus pe drum, până la stradă şi de acolo mai departe, urmând traseul pe care s-au dus morţii, de când e Buhuşiul, iar spiritele s-au potolit.
