Hanul de la Gura Orbicului, monument istoric si de arhitectura laica, înaltat în a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ca rates (han postal fortificat), se numara, în urma cu vreo treizeci de ani, printre cele mai bine pastrate hanuri moldovenesti. A jucat, cândva, un rol important pe drumul comercial de pe Valea Bistritei. „Daca n-a murit înca, îl omoara sigur timpul, spunea primarul Ionel Turcea, în urma cu vreo doi ani. Timpul îl va darâma definitiv. Statutul juridic al hanului a împiedicat, în mare parte, restaurarea. Cumpararea hanului de la proprietari ar fi costat Consiliul Local, în urma cu mai multi ani, vreo zece miliarde… Un privat nu poate restaura un asemenea monument. Acum, credem ca restaurarea nu mai este posibila, deoarece nu exista nici documente pe baza carora ar putea fi realizat proiectul“. A avut dreptate. Ratesul este acum ruina cea mai importanta a orasului. Nu mai e loc de întoarcere catre istorie decât cu regretele. În vecinatatea sa, fostul restaurant de lux „Pescarusul” este tot o ruina; una privata. Nu mai e nimic de furat de aici. Proprietarul rataceste prin Italia. Pe DN 15, strada Libertatii, face cu ochii înca o ruina: fosta autogara. Spectacolul pe care-l ofera este dezagreabil. Din ferestre, unele usi si alte utilitati au ramas amintirile. A ajuns locul ideal pentru vagabonzii aflati în criza de habitat. Proprietarul, SC Bistrita, plateste într-o veselie amenzile „aplicate” de functionarii de la Mediu, dar nu da semne ca ar putea sa-l reabiliteze cumva ruina. În fostul camin de familisti al SC STOFE, din strada Pionierului, tiuie, de aproape 2o de ani singuratatile. Degradarea e accentuata, trecerea sa în patrimoniul Consiliului Local întârzie, desi eforturi au fost realizate în acest sens. Acelasi statut îl are stadionul Textila, cu vestiarele de sub tribuna vandalizate, cu fostul teren de handbal pierdut în balarii, cu tot cu tribunele furate. Pentru „celebrul” bloc de locuinte NATO (str. 9 Mai) – lipsit de ferestre, retea electrica, instalatii sanitare si termice, cu statut de bomba epidemica si rampa infractionala, candidând la statutul de infern – nu mai avem nici un epitet al disperarii. Fostul cinematograf „Victoria”, din buricul târgului, mai are un putin pâna la prabusirea acoperisului. Nu i se gaseste o destinatie. Buhusenii care au finalizat în acest an cursurile liceului n-au apucat a vedea aici un spectacol de cinema…Daca ar fi bani pentru reabilitare, poate ca ar prinde viata… Gradina zoologica si-a gasit obstescul sfârsit oficial. Toate animalele si pasarile au fost transferate în locatii din tara si strainatate.Vreo trei câini amarâti îsi mai fac veacul pe-aici. Satul de vacanta Runc nu mai gazduieste, de câtiva ani, tabere pentru copii. Lipseste autorizatia de functionare. În plus, terenul face obiectul unor revendicari de proprietate. Între timp, încet si sigur, germenii ruinarii si fac datoria. Din scoala din catunul Marginea nu au mai ramas decât peretii. Se solicita cu febrilitate aprobari pentru demolare. Toate acestea sunt, mai ales, costuri sociale ale tranzitiei, lipsei resurselor financiare sau ale amânarii catre calendele grecesti a clarificarii statutului lor juridic. Institutiile nationale cu staif, carora le-a fost solicitat sprijinul, au o mare parte din vina. Am uitat vreo ruina a târgului?…
Sursa: www.desteptarea.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu