Elena Mitrea, inginer, senator PSD, a surprins atunci când, la ultimele alegeri parlamentare, novice in politica, a obtinut cel mai mare numar de voturi din judet, in comparatie cu toti candidatii pentru fotoliul de parlamentar. O statistica recenta a Senatului arata ca aceasta are numarul cel mai mare de prezente la vot dintre toti parlamentarii bacauani, in vreme ce la nivel de judet continua sa fie un globe-trotter al colegiului electoral care a ales-o, croind si sustinând proiecte. Peste toate acestea a venit insa recent vestea ca Elena Mitrea a fost colaborator al Securitatii, semnând un angajament sub numele de cod Martinas. Intr-o nota transmisa de CNSAS catre instanta se precizeaza: „Doamna Mitrea Elena a fost recrutata de catre Inspectoratul Judetean Bacau la data de 23.03.1978, in calitate de informator in scopul stapânirii situatiei operative in rândul elevilor, a starii de spirit, a prevenirii crearii de anturaje ce pot degenera in actiuni ostile, identificarea unor relatii suspecte cu cetatenii straini”. Elena Mitrea n-a avut nicio ezitare atunci când am invitat-o la dialog; dimpotriva: a spus ca este datoare sa ofere explicatii celor care au votat-o. Pentru ca exista un proces pe rol, care implica si prezumtia de nevinovatie, nu vom comenta raspunsurile sale – un fel de „marturisire a unui adult care plateste pentru ce a fost nevoit sa faca in copilarie” –, lasând concluziile pe seama cititorului. Instanta i-a trimis in acest sens si o citatie, pentru 22 septembrie 2009, la Curtea de Apel Bucuresti…
„Eram dezorientata si speriata!”
„Este vorba despre perioada 1978/1982. Sosisem la Buhusi, de la sat, ca eleva, si, incepând cu 1978, am stat la caminul scolii. Parintii erau foarte bolnavi, tata era operat la Fundeni, eram singura, speriata. Pedagoga Trifan mi-a spus ca trebuie sa fac asta, sa spun ce vad si aud, pentru ca nu se va intâmpla nimic. M-a dus in fabrica, unde avea biroul un ofiter, despre care acum am inteles ca era capitanul Sufaru Ionel. Acesta mi-a spus ce trebuie sa fac. Eram dezorientata si speriata! Am semnat acel angajament, dar nu m-am considerat niciodata colaborator al Securitatii. Nici nu stiam ce inseamna Securitatea. Aveam 16 ani si trei luni. Eu abia in clasa a saptea am avut acces la televizor. Ofiterul mi-a pus in vedere ca nu trebuie sa spun nimanui ce am vorbit, ce voi vorbi cu el. Se interesase de tata. Stia cum il cheama. Când ma chema la el si n-aveam ce-i spune, zicea mereu: «Nu spui nimic? Nu spui nimic? Ce mai face mos Ghita?». Simteam asta ca pe o amenintare. Eram terorizata. Ma duceam acolo ingrozita de faptul ca nu aveam ce spune, ca nu-mi placea ce se intâmpla. Singurul lucru despre care stiu ca am scris a fost ceva despre o masina straina care era stationata pe o strada. Nu era nimeni in masina. Am scris despre un obiect, n-am legat acest obiect de vreun nume, de vreo persoana. Am curajul sa ma intâlnesc acum cu acest Sufaru. Sa se uite in ochii mei si sa-mi spuna daca acesta este adevarul”.
„Cine este rezidentul Paladi?”
„Din Nota de constatare care mi-a fost trimisa de CNSAS, Directia de Investigatii (pe care noi am citit-o; n.n., I.F.) aflu ca as fi relatat si despre: faptul ca m-a intrebat cineva cum se traduce un cuvânt din ruseste; desfasurarea conflictului dintre China si Vietnam, in care Uniunea Sovietica era vinovata; ca o colega avea cruciulite si icoane sau ca alta asculta Europa Libera, ca muncitorii si maistrii nu poarta ecusoane… stiti ce este interesant in toata povestea aceasta? Mereu, ofiterul Sufaru scrie ca a primit notele informative de la mine «prin rezidentul Paladi». Vreau sa stiu si eu cine este acest Paladi. De unde stim ca nu a scris acele note chiar acest «rezident Paladi», care, probabil, trebuia sa-si justifice munca? De unde Dumnezeu sa fi stiut eu, la acea vreme, un copil sosit dintr-un sat, care n-aveam acces, in camin, din când in când, decât la o vizionare comuna la emisiunile TV, despre conflictul chinezilor cu vietnamezii, despre Europa Libera si celelalte? Am incalcat drepturile omului spunând despre acea masina straina, de frica, pentru ca trebuia sa spun ceva?”
„Vreau sa stiu ce-au patimit ofiterii Sufaru si Arnautu”
„Daca am fost un colaborator al Securitatii, de ce nu figurez in aceasta calitate si dupa ce n-am mai fost eleva? Am plecat la Iasi, unde eram studenta si lucram, si este drept ca am fost oprita pe strada, in piata, de un alt ofiter despre care acum inteleg, din documentele CNSAS, ca era locotenentul Vladimir Arnautu. N-am spus nimic, decât ce stia toata lumea: ca m-am mutat la Iasi. CNSAS imi comunica faptul ca acest Arnautu a notat ca eu as fi trimis la ei, de la Iasi, o carte postala nedatata prin care le comunicam unde ma aflam! SUNT INCADRAT| LA TES|TORIA DE M|TASE IASI. Cica asta as fi scris, cu litere de tipar. Doamne fereste! Vreau sa vad acea carte postala! Inca nu mi-am vazut dosarul, dar il voi vedea si voi clarifica toate aceste lucruri. Nu cumva acest Arnautu a trimis acea carte postala? Figurez numai de pe vremea când nu aveam 18 ani impliniti, ca as fi dat informari. Pe când se pretinde ca am scris aceasta carte postala aveam 19 ani. Atât. Au luat act de retragerea mea tacita. Vreau sa stiu un singur om caruia i-am incalcat drepturile. Vreau sa stiu ce-au patimit pedagoga, ofiterii Sufaru si Arnautu, «rezidentul Paladi», din cauza ca au atras un copil in aceasta poveste urâta? Nu recunosc faptul ca am relatat sau scris despre ceea ce spun ei. Nimeni nu intreaba, in asemenea situatii, daca au fost incalcate si drepturile copiilor momiti astfel de Securitate, de informatorii lor. Nimeni nu ma intreaba daca in sufletul meu am fost informator macar o secunda, pentru ca nu stiam ce inseamna asa ceva. Ei au probabil pensii foarte bune, invârt afaceri si pe mine ma terorizeaza”.
„N-am avut avantaje”
„Sunt lucruri trimise de CNSAS care ma uimesc. Se zice ca am discutat cu ofiterul despre un incendiu de la Pitesti care ar fi fost provocat pentru a-l ucide pe Ceausescu. Mai aflu ca am fost instruita pentru «actiunea Bistrita 1980». Habar n-am despre ce este vorba! Ma intrebati daca am beneficiat de pe urma acestei semnaturi. Daca imi ofereau avantaje, nu ma tineau in structura lor atunci când am devenit majora? Astazi vad ca puteau sa-mi ofere avantaje. Dar n-aveau ce avantaje sa-mi ofere, atâta vreme cât n-am solicitat nimic, nu le-am fost cu nimic de folos. Nimeni nu m-a ajutat cu nimic, nu mi-a fost facuta nicio favoare. N-am avut, nici inainte de 1989, nici dupa, vreo functie de partid sau de stat. Am intrat in partid cu doua luni inainte de Revolutie”.
„Nu intrebati despre ce era in sufletul copilului haituit”
„Este adevarat ca la intrarea in Parlament m-am gândit daca trebuie sa spun ca am fost sau nu colaborator al Securitatii. Ce sa scriu? Nici nu mi-am imaginat ca o singura relatare nevinovata, despre o masina, poate fi considerata ca activitate de colaborator… Dar, in afara de faptul ca am semnat si am dat acea nota nevinovata – singura pe care o recunosc, pentru ca toate celelalte sunt fabricate – nu am ce-mi reprosa. Dar eram un copil. Toti ma intrebati despre date, despre note, despre ce am zis, dar niciunul nu ma intrebati ce era in sufletul acelui copil haituit. Ati sarit toti la mine: ziarele, televiziunile… Dar incercati sa fiti in postura acelui copil cu pedagogul si ofiterul lânga el, cu parintii prin spitale, singur, neinformat, fara habar despre pericole… Da, am recunoscut ca am semnat acel angajament, dar nu ma simt nici azi fost colaborator al Securitatii. Voi merge in instanta. Sper ca adevarul sa nu fie pus sub pres. Am incredere in Justitie. Pâna atunci, incepând de astazi, voi merge in colegiul care m-a votat, ma voi intâlni cu alegatorii si le voi spune sincer, asa cum v-am spus si dumneavoastra, ce s-a intâmplat. Am incredere si in judecata alegatorilor. Nu solicit ingaduinta sau favoruri. Vreau doar o judecata dreapta. Vreti sa stiti daca am fost tentata sa demisionez din functia de senator. Of, nu ma intrebati ce calvar este in sufletul meu, dar nu ma simt vinovata.”
Verdictul
Noi asteptam verdictul instantei. Elena Mitrea ne-a promis ca, indiferent de acest verdict, va fi la fel de deschisa dialogului cu noi, cei care repetam: nu comentam cele marturisite de senator. Am vazut/citit toate documentele despre care s-a facut vorbire si credem ca instanta are multe de clarificat, mai ales in situatia in care sunt precizate trei nume – Sufaru, Arnautu, Paladi – de la care sunt asteptate niste raspunsuri. Ar fi interesant sa asistam la o premiera cu fosti securisti si cu un fost educator chemati in instanta. Stim ca prezentele rânduri seamana aproape cu o aparare, dar in aceasta faza a prezumtiei de nevinovatie demersul nu ni se pare nefiresc. Asteptam si opinia celor acuzati…
Sursa: www.desteptarea.ro
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu