Oameni care se complac în mizerie

“Nimeni nu privează de drepturi nici pe această familie, nici pe altcineva. Ei au inclusiv dreptul la muncă, pe care însă nu îl revendică, dimpotrivă…”, spune pe bună dreptate primarul oraşului Buhuşi, Ionel Turcea.

Un caz copleşitor, un exemplu de viaţă tribală la începutul mileniului al treilea, în Buhuşi, oraşul unei Românii europene, este cel al unei familii care reuneşte 25 de oameni ce trăiesc într-o singură cameră, fără sursă de iluminat electric, închiriată, la una dintre casele construite de peste jumătate de secol şi care acum scrâşnesc morbid, stând să se preschimbe oricând în mormane de moloz, din zona denumită “În poarta fabricii”.

“Capul” acestei familii este o femeie cu mulţi copii şi nepoţi, care spune că este foarte bolnavă (astm, ulcer, discopatie, eventraţie, colicistită, litiază biliară…). Şi mai spune că nu primeşte ajutor de şomaj. Ea susţine, de asemenea, că toţi cei 25 de oameni supravieţuiesc din ajutorul de şomaj al şoţului ei în valoare de 494 lei şi din  alocaţia de stat pentru copii. Majoritatea acestor copii nu au absolvit decât trei clase elementare, unul singur fiind acum în clasa a Vlll-a.

În legătură cu iluminatul, femeia susţine că a achitat la zi, din anul 2006, plata consumului de energie electrică, însă ei locuiesc de zece ani în întuneric, pe motivul că mai trebuiau plătite unele taxe prestări servicii pentru rebranşare şi nu mai dispune de bani… Un alt necaz al femeii este acela că are în întreţinere şi trei copii minori, abandonaţi de mama lor (nora ei) şi în lipsa unei anchete sociale, refuzată de autorităţi, după cum spune ea, riscă să nu mai poată beneficia de alocaţia de stat. De asemene, femeia afirmă că una dintre fiice a fost violată, la vârsta de 15 de ani, de un individ care execută acum o condamnare cu închisoarea, în Spania, pentru că şi-a violat şi propria fiică. În aceste condiţii, nu a obţinut nici un ban, din suma de 40 000 000 de lei vechi, pretinşi ca daune morale în proces. Peste toate acestea se mai adaugă faptul că nu au un grup social şi, spune femeia, folosesc un ciubăr într-o cameră cu douăzeci şi cinci de oameni, “aşa cum au fost batjocoriţi părinţii noştri, în vagoanele pentru vite, în timpul deportărilor de la Bug”, mai precizează.

După mărturisirile lor şi prezentând un catastif de acte, aceşti oameni s-au adresat în mai multe rânduri, autorităţilor locale, Prefecturii, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Direcţiei Generale de Asistenţă Socială, Curţii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, (CEDO), au recurs adesea la greva foamei, iar situaţia lor rămâne în continuare disperată.

De la CEDO, spre exemplu, au primit următoarea informare : “ pe data de 15 septembrie 2009, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-un complet de trei judecători (E. Fura, preşedintă, A. Gyulumyan şi E. Myjer) a decis să declare inadmisibilă cererea introdusă la data de 31 mai 2005. “Având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa şi în măsura competenţei sale de a examia capetele de cerere formulate, Curtea nu a relevat nicio aparenţă de violare a drepturilor şi libertăţilor garantate de Convenţie sau de Protocoalele sale adiţionale”, se mai precizează în răspunsul semnat de S. Naismith, Grefier adjunct de secţie.

Din discuţiile purtate cu referentul din Primăria Buhuşi, Elvira Orac, reiese că această familie a ocupat un spaţiu care nu-i aparţine, că femeia este asistată social, că este bună de muncă dar refuză să aibă o ocupaţie, că are multe restanţe financiare, inclusiv la E-on şi de aceea nu este rebranşată. De asemenea, primarul oraşului Buhuşi, Ionel Turcea menţionează următoarele: “Eu pot să cuprind un răspuns în numai câteva cuvinte şi anume faptul că nimeni nu privează de drepturi nici pe această familie, nici pe altcineva. Ei au inclusiv dreptul la muncă, pe care însă nu îl revendică, dimpotrivă!…”

Faţă de această situaţie, cei 25 de oameni care coabitează într-un spaţiu inimaginabil de îngust, de insalubru, fără condiţii de hrană şi încălzire, lipsiţi de banii necesari pentru a-şi cumpăra o haină călduroasă, se adresează oamenilor buni, ca să le dea un sprijin, spre a putea trăi, de azi, pe mâine. Orice ar primi, (alimente, îmbrăcăminte, detergenţi, bani…) le-ar folosi, pentru că laţul sărăciei s-a strâns în jurul grumazurilor lor şi îi sugrumă! Mila nu dovedeşte nimic de folos, numai binefacerea ! De aceea, oamenii care vor să dăruiască îi pot găsi la adresa:  Str. 9 Mai, nr. 22, oraş Buhuşi, jud. Bacău şi îi pot contacta la tel. nr. 0742586568.

Sursa