La cutremurul din 4 martie 1977, asistenta Maria Teslaru şi-a pierrdut viaţa salvând o pacientă nedeplasabilă. Au trecut 33 de ani de la cutremurul din 4 martie 1977. Moarte, distrugeri materiale, tulburări psihice…, au fost consecinţele acelui dramatic seism! După ce balansul pământului s-a oprit şi forţele naturii s-au eliberat de energia distructivă, iar oamenii şi-au căutat printre ruine semenii, s-a văzut că acele clădiri care s-au prăbuşit erau deja surpate, aveau “osatura” frântă şi măcinată, aşa cum o au şi astăzi, multe altele construcţii ce scrâşnesc morbid, fără să-şi alipească nimeni urechea de ele, ca să le audă; în ceea ce-i priveşte pe oamenii care au avut de suferit astăzi au rănile cicatrizate, iar balsamul uitării le-au adus vindecarea sufletească.
Oamenii care nu au însă acest drept-dreptul la uitare şi vindecare sunt aceia care au răspunderea “sănătăţii” clădirilor (arhitecţii, proiectanţii, constructorii, edilii…); cine însă îşi asumă şi o răspundere cu valoare memorială, aceea de a nu lăsa încremeniţi sub platoşa uitării pe victimile dezastrului sau pe eroii care au sărit în ajutorul semenilor lor, unii dintre ei, plătind cu viaţa chiar?! Aşa a fost cazul asistentei Maria Teslaru, de la “Spitalul Fabricii” din Buhuşi care, încercând să salveze viaţa unei bolnave nedeplasabile, la acel cutremur şi-a sacrificat viaţa. ,,În timpul groazei, a panicii am fugit cu toţii din incinta spitalului – bolnavi şi personal medical. O bolnavă însă nu putea să coboare treptele de la ieşire şi se târa. Asistenta Maria Teslaru observând-o s-a desprins, în fugă, dintre noi şi a sărit să o ajute. În acelaşi moment, coşul din cărămidă de pe acoperiş s-a prăbuşit, iar Maria, pentru a o proteja pe pacientă, a acoperit o cu propriu-i trup. Cărămizile s-au rostogolit, una lovind-o fatal în cap, iar ea s-a prăbuşit peste bolnavă, sfârşindu-şi zilele, în clipele în care salva o altă viaţă !” Această mărturisire a făcut-o colega asistentei eroine, Teodora Busuioc, cea carea asistat îngrozită la întâmplările tragice. Aici nu este vorba în niciun caz de patos, de parabolizarea faptelor, este vorba numai de exactitatea unor întâmplări, de descrierea unui gest uman, al asistentei care a căzut la datorie şi, prin aceasta, ea este o eroină a Buhuşiului. Ce ar mai fi de adăugat?! Doar nedumerirea că pentru titlul de cetăţean de onoare al oraşului – post mortem – care i s-ar fi cuvenit, nu au fost suficienţi cei 33 de ani, aşa cum nu au fost suficienţi nici pentru punerea unei plăci comemorative pe zidul spitalului, care să reamintească locuitorilor aşezării despre preţul pe care îl pun eroii pe vieţile lor, atunci când semenii sunt căzuţi la pământ, înfrânţi de neputinţe şi aşa cum nu au fost suficienţi pentru ca spitalul să îi poarte chiar numele, aceasta făcând să fie alăturat instituţiei şi actualelor cadre didactice prestigiul supremului sacrificiu! “Acest prestigiu ţine de buna dispoziţie a unor oameni cu funcţii, cărora eu, cel puţin, le bat la uşă, pentru comemorarea doctorului Valerian Pintilii, printr-o placă inscripţionată şi atribuirea numelui său Secţiei de Pediatrie a Spitalului. Inutil însă!”, afirmă medicul de familie dr. Ioan Miron, referindu-se la cel care a pus prima cărămidă la zidirea actualului Spital Orăşenesc Buhuşi, fostul director, doctorul pediatru Valerian Pintilii, stins curând, după o îndelungată suferinţă fizică. Câtă vreme nimeni nu înţelege că acei care mor jertfindu-se reclădesc viaţa se clatină puterea de a înţelege şi mesajul lăsat de martiri. Ce alt mesaj a lăsat asistenta eroină Maria Teslaru, vremii de acum, decât acela că dezastrele seismelor, soldate cu moartea oamenilor şi pagube materiale, sunt cauzate de pereţii construcţiilor, care cedează, de conductele de gaz avariate, de cabluri electrice rupte, de obiecte care cad etc. Cu câtă îngrijorare trebuie să ne gândim la viaţa noastră, a semenilor şi a copiilor noştri, dat fiind faptul că un cutremur violent poate să elibereze o energie chiar de 10 000 de ori mai mare decât cea a bombei de la Hiroshima?! şi ce intruziune brutală, în liniştea noastră, este libertatea lipsită de orice control, dată meşterilor de astăzi care au găurit toate blocurile! Nu este bloc, la Buhuşi şi nu numai, în care cineva să nu fi făcut modificări interioare, care slăbesc structura de rezistenţă a construcţiei. Fără a mai vorbi de dughenizarea blocurilor, de faptul că oamenii, cei mai mulţi proveniţi de la ţară, au adus la Buhuşi tradiţia coşmeliilor, eroina Maria Teslaru vorbeşte din mormânt, cât poate fi de grav, pentru că toate blocurile au găuri şi chiar pereţi întregi, lipsă!… Cu toate acestea, “picamerele” moderne străpung zilnic pereţii, chiar până în exteriorul blocurilor, unele dintre ele, ce e drept, alarmant de cosmetizate cu var, pe afară!( Aurel V ZGHERAN)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu