Liniste. Fulgii cad de poveste, ca în Fratii Grimm. Deodata, linistea este sparta de un strigat repetat „Vinnnn!” Peste o suta de oameni dau navala catre locul unde va sosi autocarul cu remorca încarcata cu daruri. Se încropeste iute un rând… „Mucosule, eu am venit de dimineata si tu, ca paduchele, în frunte?!” „Vanghelia lu’ ma-ta, ce ai cu copchilu’ meu?” Si tot asa. Autocarul gaseste loc în alta parte. Rândul se recompune în câteva clipe, dar aiurea de tot. E mai mult o gramada organizata, ca la rugby. Arbitrii încearca reglementarea situatiei, dar…
De pe margine, Ion Mrejeru, pensionar, ne zice: „Domnule, asta-i România! Am ajuns sa traim din pomana strainilor, chiar si de sarbatori”. Zarva mare. Oamenii firmei de transport au rabdare infinita. Bulucul de lânga remorca sporeste. Omul din remorca citeste/striga numele de pe pachete… “Ba, baga-mi-as…, zice o doamna, denumind o parte anatomica pe care n-o are, unde-i pachetul meu?…” Ba o roaga respectuos sa-l întrebe pe omul din autocar. Doamna revine si repeta intentia cu partea anatomica lipsa. Un domn cu spirit civic o pune la colt în stil elevat, cotrocenist: „t… împutita!” Aud iar: „Unde mi-i bagajul? Ma porti cu minciuni din om în om, ba îi în remorca, ba îi în autocar, ba…” „Fire-ai al dracului de rapan, da’ taci dracului din fleanca!” Si tot asa. Copiii, mai ales copiii, se bucura enorm. Nu mai au rabdare si ar vrea sa desfaca pachetele în buricul târgului. Bunicii sau rudele îi cearta cu dragoste sau, mioritic, urmând principiile pedagogiei stramosesti, le dau de-a dreptul peste degete. Pachetele unora sunt voluminoase, motiv pentru care sunt aruncate pe spinarile masinilor cu portbagaj aerian. Ale altora au dimensiuni de criza… Aud si despre asta câte ceva… „Cel putin cu 30 la suta s-a redus numarul pachetelor în acest an. si Mos Craciun Strainul a început sa fie mai putin darnic..” „Anul trecut mi-a trimis un sac, anul acesta uite ce plasuca de rafie am în mâna… I-o nenorocit criza si pe-acolo…” Un altul care s-a ales tot cu un pachet liliput încearca, stingher, sa salveze onoarea lui Mos Craciun de peste granita: „Mie mi-a trimis bani. Asta-i asa de…” „Ti-a trimis pe ma-ta”, i-o zice de la obraz o balaoachesa… „Omule, ia mai chioraste-te pe-acolo, chiar nu mai am nimic? Nu se poate…”
Comentatorul Ion Mrejeru ne zice iar: „Tot dam vina pe Basescu, dar credeti ca daca venea Prostanacu’ lui Vântu nu tot asta era?…” Unii n-au parte de nimic. Un tânc da drumul la lacrima: „Dar ne-a dat telefon si a spus ca astazi trimite!” Bunica îl consoleaza: „Lasa, mama, ca mai vin masini astazi. Sau poate mâine. Sigur o sa vina…” Un adolescent întârziat este ceva mai radical: „Astept aici ca prostu’ târgului, de doua zile, si nimic. Sa-mi bag picioarele, daca mai vin!”
Si tot asa. Zilnic. Altfel e frumos. Ninge ca-n Fratii Grimm.
Sursa
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu