Mihail Roller (n.1908 - m.1958) a fost un comunist evreu care s-a născut în Buhuşiîntr-o familie de rabini, la 6 mai 1908, a urmat liceul în Bacău, iar studiile universitare la Moscova. A fost făcut academician odată cu transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române în anul 1948, şi a ocupat un şir de funcţii în structurile de partid: director—adjunct al Institutului de istorie a Partidului, şeful Secţiei de ştiinţă a C.C., însă sectorul asupra caruia şi-a pus amprenta nefastă cel mai mult a fost cel al istoriografiei, cu precizarea că nici măcar nu avea studii de specialitate. Mihai Roller a fost în capul listei autorilor care au "compus" manualul sovieto-român de "Istoria României" după anul 1947 şi care nu reprezenta decât un mod de propagandă al PCR.A fost criticat aspru de tovarăşii săi de partid în şedinţa în care a fost exclus, în 1958, unde hotărârea decisivă a fost luată de Gheorghe Gheorghiu-Dej şi s-a sinucis la o săptămână după aceea.
Ieronim Hristea: "În istoria lui Roller, Basarabia şi Bucovina nu erau pamânturi româneşti, limba româna nu provenea din latina, jafurile ruseşti au fost acte de binefacere, trupele sovietice erau eliberatoare. Pentru Mihail Roller, Ştefan cel Mare n-a fost mare, iar Mihai Viteazul n-a fost viteaz, amândoi au fost niste domni feudali care exploatau ţărănimea săracă. Nicolae Iorga era, potrivit lui Mihai Roller, un om politic reacţionar, un istoric burghez".
Istoricul Gheorghe Buzatu: "impostori notorii, unii de calibru cosmic, cum a fost Mihai Roller, erau introduşi şi cocoţaţi în academie".
Raportul Tismăneanu la pagine 659 consideră manualul de istorie făcut sub coordonarea lui Roller ca fiind "plin de falsificări şi profund antipatriotic".
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu